O reflecție Dodedu despre rostul educației timpurii

Într-o seară liniștită de toamnă, în mijlocul unei păduri care adăpostește mai multe povești decât frunze, o bufniță mică a întrebat ceva ce, poate, fiecare dintre noi s-a întrebat la început de drum:
— Ce este, de fapt, educația?

Întrebarea ei simplă și curioasă a pornit un dialog între generații, între o bufniță tânără, plină de entuziasm, și o alta înțeleaptă, care văzuse de-a lungul vieții cum răsar și se risipesc nenumărate zboruri.
Așa începe „Povestea despre cum învățăm să zburăm”, un material Dodedu creat pentru a readuce în atenție esența educației: nu ca proces de predare, ci ca proces de formare a omului, început devreme, cu blândețe și încredere.

Educația nu începe cu o carte, ci cu o întrebare

De Ziua Mondială a Educației ne reamintim că educația nu este un rezultat, ci o cale.
Nu se învață doar la școală și nu se oprește niciodată. Începe cu o întrebare, cu o privire curioasă, cu un gest de mirare. Începe atunci când un copil descoperă lumea și un adult alege să-i răspundă nu cu o definiție, ci cu o experiență.

În poveste, Bufnița Mare îi arată celei mici că educația se învață asemenea zborului: cu răbdare, curiozitate și încredere. Că fiecare pas, chiar și cel nesigur, are un rost. Că a greși nu e o rușine, ci o dovadă de curaj.
Este o metaforă simplă, dar profundă — la fel ca educația timpurie însăși.

În pădurea educației timpurii

Când vorbim despre educația timpurie, vorbim despre anii în care se construiesc nu doar deprinderi, ci oameni.
Conform Curriculumului pentru educația timpurie (2019) și R.F.I.D.T., perioada 0–7 ani este cea mai bogată în transformări cognitive, emoționale și sociale. Este momentul în care creierul copilului își formează cele mai multe conexiuni neuronale, iar lumea capătă formă prin joc, dialog și experiență.

În termenii Dodedu, aceasta este pădurea în care fiecare copil învață să zboare în felul lui.
Unii mai repede, alții mai lent. Unii prin desen, alții prin cântec. Unii prin curiozitate, alții prin experiment.
Dar toți au nevoie de același lucru: un adult care le oferă lumină, spațiu și siguranță.

🦉 Lecțiile zborului

Pe măsură ce povestea se desfășoară, cele două bufnițe trec printr-o serie de locuri simbolice – poiana celor care învață diferit, râul răbdării, școala pădurii.
Fiecare dintre ele ascunde o lecție pentru copii, dar și pentru adulți:

• Că învățarea nu se face doar cu mintea, ci și cu inima și cu mâinile.

• Că greșelile sunt ferestre deschise spre înțelegere, nu obstacole.

• Că răbdarea e o formă de respect față de ritmul propriu.

• Că a împărți cunoașterea e cel mai sigur mod de a o păstra.

• Că a te întoarce acasă, după fiecare zbor, înseamnă a rămâne om.

La final, Puiul de Lumină — bufnița cea mică — descoperă că educația nu e doar despre „ce știu”, ci și despre „cine devin”.
Aceasta este și filosofia Dodedu: educația nu e un exercițiu de memorie, ci un proces de transformare personală.

Rolul adultului – aripile invizibile ale copilului

Pentru ca un copil să învețe să zboare, are nevoie de două lucruri: libertate și siguranță.
Libertatea de a descoperi și de a greși. Siguranța că cineva îl așteaptă atunci când obosește.
De aceea, în educația timpurie, educatorul și părintele nu sunt doar ghizi, ci parteneri de drum. Ei nu trasează direcția zborului, ci îl însoțesc, veghează și încurajează.

În viziunea Dodedu, adultul este acel spațiu de sprijin care permite copilului să fie curios fără teamă și creativ fără limită.
Pentru că educația nu înseamnă control, ci construcție prin încredere.

Când educația devine zbor interior

Zborul, în poveste, nu este doar o imagine poetică. Este simbolul creșterii.
Este momentul în care copilul își găsește echilibrul între dorință și putință, între vis și realitate.
Și dacă privim cu atenție, ne dăm seama că fiecare copil poartă în el acest zbor interior — iar educația adevărată este cea care îl ajută să-l descopere.

„Povestea despre cum învățăm să zburăm” este, în fond, o pledoarie pentru educația blândă, curajoasă și vie.
O poveste care ne amintește că rolul nostru, ca adulți, nu este să le spunem copiilor cine să fie, ci să-i ajutăm să descopere singuri cine sunt.

Ascultă. Discută. Creează.

Povestea este disponibilă în format audio pe platforma Dodedu, alături de o colecție de 10 fișe educaționale de colorat, fiecare inspirată dintr-un moment al narațiunii.
Acestea pot fi folosite la grădiniță sau acasă, pentru a stimula exprimarea emoțiilor, motricitatea fină și gândirea creativă.

Pentru că, la Dodedu, credem că educația începe cu o întrebare și se desăvârșește printr-o relație.
Iar fiecare întrebare a unui copil este, de fapt, o aripă nouă pregătită de zbor.

Educația nu e o lecție. Este o poveste care ne învață, zi de zi, cum să fim oameni.
Iar fiecare copil – așa cum ne amintește bufnița mică – învață să zboare în ritmul propriei inimi.